Acest calculator îți vorbește și primul lui cuvânt e: „săracule”

Cât ar trebui să mai coste un calculator clasic în ziua de azi, când telefonul a devenit cel mai utilizator computer? Probabil că nu câteva zeci de mii de euro, dar așa e cazul cu cel de acum.

Apple și-a derulat de-a lungul câtorva ore evenimentul clasic de vară: WWDC. E bun. Compania a promis dark mode pe iPhone, a promis sistem de operare mai bun pe iPad, a închis iTunes și-a anunțat Mac Pro. De unde în urmă cu câțiva ani a prezentat un fel de revoluție a designului cu modelul precedent de Mac Pro, acum a revenit la ceea ce e un computer clasic: o cutie dreptunghiulară mult mai performantă decât un laptop.

Mac Pro e însă un computer cu greutate. Costă 6.000 de dolari doar ca să primești cea mai basic opțiune și nici măcar atunci nu te poți lăuda că ai bani de spart pe computere scumpe. Dacă nu te impresionează prețul, am unul mai bun: 35.000 de dolari. Dar stai, că se poate duce lejer la 45.000 de dolari. Oricum, amețitor.

Da, costă cam cât un apartament într-un oraș mediocru din România și este, totuși, doar un computer. Sigur, internetul a explodat – „ce stupid!”, au zis mulți, „cum să dai atâția bani pe un PC?” – și nu-i o mirare. Computerul e cel puțin extraordinar de scump și asta e bine. Ce-i cu atâta democratizare a tehnologiei? Ne-au învățat prost chinezii cu telefoane la preț de țigări.

Mac Pro de la Apple e un computer care a ridicat ștacheta în stratosferă

E atât de edgy acest computer, că nu putea să încapă într-un video cu format clasic. 

Pe cât de mult îmi plac computerele scumpe, pe atât de mult înțeleg că modelul acesta țipă la mine „săracule!” și are tot dreptul. Totodată, există piață pentru el, cu siguranță. E aceeași piață care are nevoie de o așa putere, iar oferta altor producători e mai săracă decât o haltă românească. Astfel, Mac Pro promite Paradisul: procesor Intel Xeon W cu 28 de nuclee, 1,5 TB de memorie RAM și 4 TB de stocare pe SSD, la pachet cu patru plăci video AMD Radeon Pro Vega II Duo.

Voi presupune că ai bani de toate acestea. Ce primești de banii tăi? Ei bine, un computer capabil să livreze în următorii doi ani la cel mai înalt nivel. Fără actualizări în cele mai nepotrivite momente, fără programe care „agață”, fără grija că placa video e deja depășită. Apoi vine confortul unui uprade, pentru că vrei și mai mult.

Mai mult înseamnă, poate, și-o serie de monitoare la 5.000 de dolari per bucată, împreună cu un stand de 1.000 de dolari per unitate. Prețul acela de 45.000 de dolari de la început se duce lejer spre 50.000 de dolari și asta, așa, la un calcul pe hârtie.

Ideea cu acest computer e că pe cât de sărac te face să te simți, pe atât de multă nevoie e de el. Sigur, computerul care a pus omul pe Lună era mai prost decât ce-ai tu în telefonul chinezesc ieftin, dar acum suntem în altă eră. Sunt amețitoare filmele de animație pentru care te duci la cinema? Ies din așa ceva. Sunt incredibile serialele alea frumoase de pe Netflix sau HBO Go? Un astfel de computer le-ar putea face poate un pic mai bune.

Nu contează cât de scump e acest Apple Mac Pro, că cine se gândește să-l cumpere nu face credit pentru el, ci are nevoie de el. Ce apreciez eu cu adevărat nu-i computerul, ci ce face Apple. Încă are capacitatea, din când în când, de-a lansa un computer – despre care ai putea spune că-i banal și-ar putea fi făcut de orice companie – și să-i pună un preț SF. Apoi, așteaptă să vândă, pentru că în banii ceruți vinde și încredere, ceea ce puține alte companii livrează.

Mac Pro din 2019 e un fel de iPhone X prin computere. Acolo unde iPhone X a rupt bariera de-o mie de dolari, așa și acesta se duce către 50.000 de dolari. Sunt companii care deja încearcă să ceară mai mult pe computere, ca să livreze mai mult, cum e acest model de laptop. Mai rămâne doar o problemă de rezolvat, din moment ce la componente au toți acces: Windows.

P.S.: sigur că acest Mac Pro arată ca o răzătoare, dar nu asta contează. Contează că o întreagă echipă de design și-a bătut joc de forma finală absolut nepregătită pentru o lume în care praful e o amenințare constantă. Nici Jon Ive nu mai e ce-a fost, a îmbătrânit și-asta se vede, deja e pe remixuri.